Utilizarea blogului de către biblioteci – grupa I

Un blog (cuvânt provenit din expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice și sau actualizate neîntrerupt, ce au de obicei un caracter personal.

Blogurile sunt una din principalele aplicații care marchează existenta web 2.0 și reprezintă o modalitate eficienta de promovare a imaginii bibliotecilor în comunitățile deservite de acestea prin prezentarea activităților, serviciilor, proiectelor, precum și a documentelor acestora.

Spre deosebire de site-urile tradiţionale deținute de biblioteci, blog-urile acestora s-au dezvoltat rapid pentru că suportul tehnic a fost asigurat de furnizorii de servicii având și avantajul gratuității, un element definitoriu în propagarea serviciilor acestora pe blog.

Blogul este oglinda activităților bibliotecii!

Reclame

Minunat

 Cu mari emotii am venit la Buşteni. Bucuria revederii minunatelor locuri, dupa o absenţă de 16 ani, curiozitatea celor ce aveau sa se întâmple la acest curs au invins.  Grupul din care fac parte este extraordinar, adevarate colege, care ştiu să fie şi prietene şi bune profesioniste. De traineri ce sa zic, adevarate minuni –  resurse de informatii, amabilitate, colegialitate. Cum ai putea să nu te simţi minunat? Sunt convinsă că la final voi fi mai bogata în cunoştiinţe legate de tehnica informaţiei, cu mai multe prietene şi cu o dorinţă imensă de a face schimbări la biblioteca de la care eu vin.

Biblioteca Comunală Măstăcani la Viaţa Satului

Iată ce se întâmplă în Biblioteca Publică din Măstăcani, judeţul Galaţi.

„Dezvoltarea Serviciilor de Biblioteca”

‘Neata buna! Sunt unul dintre norocosii care am avut privilegiul si onoarea de a participa la cursul-pilot „Dezvoltarea Serviciilor de Biblioteca” desfasurat in perioada 23-27 august a.c.

Modul de desfasurare a orelor de curs -intre 9.00 si 17.00, cu pauzele de rigoare- a fost fermecator. Pur si simplu nu-ti dadeai seama: cum s-a facut deja ora 17.00 ?! Realizez ca aceasta s-a intamplat in primul datorita subiectelor abordate si, mai ales, a modalitatii in care au fost atinse aceste teme; mintea noastra era in perpetua fierbere, isi punea intrebari, cauta solutii, determinand valuri si valuri de noi idei -pentru „casele” noastre- sa apara. Totodata -pauzele, cele doua de cafea/apa 🙂 si cea de masa, au fost foarte bine gandite; taman pe cand mintea mea incepea sa oboseasca (atata activitate! :)) ), hop: pauza! Bateriile reincarcate, apti pentru a merge mai departe.

Este nevoie de un asemenea curs, pe langa manualul minunat conceput. Pe langa calitatea practica pentru munca la biblioteca pe care o are, mai grozav este, parca, faptul ca trezeste bibliotecarul, ii reimprospateaza dragostea pentru misiunea ce si-a ales, clarificand totodata aceasta misiune. Cu noi aripi, bibliotecarul percepe acum mult mai profund datoria pe care o are in „casa” lui.

Sper ca, cat mai multi colegi de breasla sa aiba oportunitatea de a participa la acest curs.

Oana -Petrila

P.S. inserez aici o fotografie facuta de Bogdan             

PĂLĂRIA ALBASTRĂ – 26 august 2010

 În gândire, principala dificultate este confuzia. Încercăm să facem prea multe deodată. Suntem copleşiţi de emoţii, informaţii, logică, speranţă şi creativitate. Este ca şi cum ai încerca să jonglezi cu prea multe mingi.

Edward de Bono

Citind aceste rânduri mi-a trecut imediat prin gând că Edward de Bono a fost bibliotecar. Sau poate, ştia de undeva, ce facem noi bibliotecarii. Într-adevăr profesia de bibliotecar presupune să facem prea multe deodată. Suntem copleşiţi, de cele mai multe ori, de emoţii, informaţii, logică, speranţă şi creativitate. Şi suntem obligaţi atunci, să gândim. Pentru asta trebuie să eliminăm confuzia. Cum?

 Un răspuns la această întrebare va fi Manualul pentru Dezvoltarea Serviciilor de Bibliotecă, creat de dr. Hermina Anghelescu şi dr. Liviu-Iulian Dediu. Acest manual, privit din punctul de meu de vedere, al unui bibliotecar, se dovedeşte instrumentul necesar pentru a elimina confuzia din gândirea noastră şi a defini nişte soluţii concrete pentru modernizarea serviciilor de bibliotecă. Asemenea aventurilor şi căutărilor din Farul de la capătul lumii al lui Jules Verne, vom găsi Ţara de Foc a bibliotecarilor, având la dispoziţie în acest manual – o busolă.

Rezumând materialul parcurs până acum la acest curs, pot spune cu sinceritate şi credinţă că, după finalizarea acestui Manual va exista, în sfârşit, un ghid care să lumineze drumul pe care, TOŢI bibliotecarii trebuie să-l parcurgă. Iar pentru asta avem nevoie pe lângă instruire, de optimism şi creativitate, de obiectivitate şi spirit critic, de emoţii şi multă organizare. Şi trebuie să ne punem cu toţii cele 6 pălării gânditoare, pentru a analiza ce avem de făcut pentru marea schimbare. Pentru că asta se doreşte. Pentru că de asta avem nevoie, noi bibliotecarii, dar mai ales, pentru că asta îşi doreşte societatea în care trăim. Să fim acolo pentru EA. Atunci când are EA nevoie de serviciile noastre. Şi mai ales, să avem serviciile pe care EA şi le doreşte. Şi nu invers!!!

Pentru că astăzi sunt Pălăria albastră am responsabilitatea să definesc problema discutat[ ieri, să realizez ideile principale şi concluziile, clarificând în acelaşi timp, toate aspectele importante.

(vezi câteva explicaţii despre metoda celor 6 pălării gânditoare: http://www.leadershipcenter.ro/metoda-celor-6-palarii-ganditoare.html )

Sunt sigură că a fost cea mai grea zi a cursului şi cea mai concentrată cu informaţii noi şi greu de asimilat. Internetul – resursă pentru noi servicii, asigurarea resurselor tehnice şi logistice, conceptul 2.0, Second-life, digitizare, servicii şi programe bazate pe infrastructură tehnologică de informare, resurse globale, metadate… Pare de domeniul SF-ului această terminologie nouă, pentru mulţi bibliotecari, pare de domeniul imposibilului deţinerea de abilităţi tehnice sau informatice atât de complexe, iar cunoaşterea atâtor medii şi programe informatice, pare aproape imposibil de atins.

Şi acum vă întreb eu pe toţi: Avem bază tehnologică în biblioteci? Există cursuri de specializare şi perfecţionare? Avem pentru ce învăţa despre toate acestea şi pentru cine? Eu răspund cu DA la aceste întrebări şi cred că şi voi. Depinde doar de dorinţa noastră de autodepăşire şi de aliniere la nişte standarde contemporane pentru a putea face faţă şi acestei provocări.

A fost greu să învăţăm să citim sau să scriem? A fost greu de făcut primul pas făcut în copilărie? Sau să spunem primul cuvânt? Prima încercare de a utiliza calculatorul a fost grea, dar am învăţat. Acum le facem pe toate acestea atât de bine, încât am şi uitat cum a fost începutul.

Aşa va fi şi cu această situaţie dificilă dar incitantă, modernă şi atât de necesară pentru formarea noastră profesională. De noi depinde ca această parte tehnică şi informatizată, din activitatea de bibliotecă, să ne devină familiară şi să o putem împărtăşi cu utilizatorii noştri.

 Îi sugerez domnului Liviu-Iulian Dediu, care ne-a predat cursul de ieri cu profesionalism şi atât de multă răbdare, să gândească şi să creeze şi un manual specializat, pentru înţelegerea şi utilizarea Internetului de către bibliotecari. Competenţele dumnealui în cele două domenii – biblioteconomic şi informatic, îi vor fi de folos, în a găsi metoda cea mai eficientă să-i apropie pe bibliotecari de acest univers Science-Fiction, încă neexplorat de bibliotecari, de teamă că nu-l vor putea cuceri.

În fiecare dintre noi există un Jules Verne şi o dorinţă de explorare. În fiecare loc de pe pământ există capătul lumii sau un nou început! Trebuie doar să avem încredere în capacităţile noastre creative şi de adaptare şi să avem certitudinea că nimic nu este imposibil de cucerit!  

Margareta Tătăruş – Biblioteca Judeţeană Vrancea

BUSTENI, 25.08.2010

Palariuta galbena a sesizat urmatoarele:
Sesiunea de ieri, 24.08.2010, a inceput cu „Manifestul bibliotecii publice” prin care este definita misiunea pe care o are aceasta institutie.
In acest cadru, am fost indemnati sa ne punem o serie de intrebari vis-a-vis de ceea ce oferim noi, bibliotecarii si biblioteca noastra in prezent, in raport cu ceea ce se asteapta de la noi, cu misiunea pe care o avem.
Acesta a fost un lucru foarte bun, deoarece ne-a determinat la o introspectie serioasa si, fiecare, am constatat ca sunt multe lucruri pe care le avem de rezolvat in „casa noastra”. Totodata, sunt si foarte multe lucruri minunate, programe si servicii, diferite de la o biblioteca la alta, pe care bibliotecarul le ofera vizitatorilor sai. Ochii plini de sclipiri si incantare ai cursantilor, la auzul celorlalte povesti de succes, au marturisit bogatia de noi idei care se invalmasesc prin minti si dorinta de a le pune in aplicare la casele lor.

Una dintre aceste idei este cu siguranta formularea si afisarea in toate colturile posibile -fizice sau virtuale- a misiunii pe care o are biblioteca si bibliotecarul. O idee care este foarte simplu de pus in aplicare si care va avea un impact urias asupra publicului. Macar din curiozitate, macar din reavointa, daca nu doar din necesitate, multi cetateni ne vor vizita biblioteca pt. a incerca serviciile oferite.

Iar bibliotecarul ii va primi surazator, increzator si eficient in a le satisface nevoile de informare, educare sau recreere. Dialogul non-verbal intre vizitator-bibliotecar va fi:

„-Cata eficienta! Cat profesionalism!” exclama vizitatorul.

„Asta, pentru ca studiez continuu, cercetez, diseminez informatia si am in spatele meu o ceata de bibliotecari si bibliotecarese care fac acelasi lucru; formam un nucleu! explica bibliotecarul. Si in plus, imi doresc din tot sufletul sa-ti dau ceea ce-mi ceri, pentru ca si tu ma platesti.”

Tot in cadrul acestei introspectii am determinat care este publicul care utilizeaza serviciile oferite de noi si ce segmente de public lipsesc. Cu tristete, am constatat ca adolescentii beneficiaza cel mai putin de serviciile noastre. …Zbatere de creieri! „De ce!? De ce!? De ce?!” Raspunsul…simplu: pentru ca serviciile noastre nu sunt atractive pentru ei. Solutia…simpla: sondam terenul, aflam ce-si doresc si…proceed! Din nou, prin minti, invalmaseala de idei…

Am discutat mai apoi despre nevoile utilizatorului modern. Lucrurile au fost clare: acesta are nevoie de „acces rapid, de oriunde si oricand la resurse de foarte buna calitate”, in toate domeniile si nu doar in ceea ce priveste arta si literatura. Care sunt resursele de care dispunem? Pai, cea mai eficienta – internetul. Este suficient? Nu. Informatia trebuie diseminata. Bibliotecarul tocmai ce-a invatat cum sa recunoasca un site cu informatii corecte, eligibile. El va creea liste cu site-uri de incredere, in functie de domeniile de interes pentru utilizatori. Utilizatorul va putea beneficia de aceste liste si bibliotecarul il va instrui, il va invata cum sa-si faca propriile liste.

Si asupra acestui subiect, utilizatorul modern, invalmaseala de idei a dat buzna prin mintile bibliotecarilor: „Ce fel de programe sa creez pentru a atinge si alte domenii? …Mda, seminarii cu invitati lin lumea economistilor, a politistilor, psihologilor, doctorilor…”

Un alt subiect a fost Regulamentul intern. La acest capitol stam destul de bine; ne-am notat doar faptul ca aceste regulamente trebuie reinoite in momentul in care apar situatii noi, pe care nu le luaseram in calcul.

Codul etic al bibliotecarului, Evaluarea personalului din biblioteci sunt inca 2 capitole importante in sarcina de bibliotecar.

Iar aceste capitole ne-au adus din nou cu mintea la introspectia facuta, la cat de complexa si frumoasa este munca unui bibliotecar.

Nu doar utilizatorul bibliotecii beneficiaza de acest val al schimbarii care se petrece in sanul bibliotecilor romanesti, ci si bibliotecarul roman se redefineste, va avea o viata mai bogata si plina de frumos si bine prin activitatea pe care o desfasoara.

Drept urmare, salut acest manual al „Dezvoltarii serviciilor de biblioteca” si creatorii lui, caci fluxul de energie pe care l-au adus deja in randul bibliotecarilor -desi nu este inca un produs final si am parcurs doar doua sesiuni din acesta- poate sa revolutioneze intreg sistemul de biblioteci din Romania.

Cursul pilot „Dezvoltarea Serviciilor de Biblioteca” – Buşteni 23-27 august 2010

Palaria mea rosie

24 august 2010

Am crezut că a purta Pălăria Roşie e cea mai uşoară sarcina din cele date la acest curs. M-am inşelat, pentru că analizând cu atenţie celelalte pălării, am realizat că niciuna nu are o sarcină uşoară. Să fii obiectiv, pragmatic, optimist, cârcotaş, creativ sau să treci prin filtrul emoţiilor tot ce se întâmplă în jur nu e o glumă. Suntem aşa, fiecare dintre noi, dar nu în acelaşi timp şi nici pentru aceleaşi întâmplări.

Pentru mine Pălăria Roşie se potriveşte. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar mi-a dat posibilitatea să analizez ce mi se întâmplă, dintr-un punct de vedere care ne urmăreşte toată viaţa, care face parte din gândirea noastră, doar că, rareori îl exprimăm cu voce tare, chiar dacă ne influenţează în tot ce facem. Eu astăzi pot să-mi exprim sentimentele. Chiar am această sarcină şi o voi face cu plăcere.

Pentru că nimic nu este întâmplător (şi o să auziţi explicaţia mea în finalul prezentării), ne-am adunat aici bibliotecari din toate tipurile de biblioteci din România sau din lume. Oameni care observă, oameni care învaţă sau educă, oameni din medii sociale diferite, dar cu aceleaşi aşteptări, temeri şi dorinţe.  Le-am pus la un loc aici şi acum şi, aşteptăm să vedem ce-o să iasă.

Prima zi a fost puţin şovăielnică. Cu bariere în comunicare şi temeri justificate. Pe de o parte a celor care au creat Manualul acestui curs, pentru că speră ca munca lor să fie una cu folos şi de valoare, iar pe de cealaltă parte, a cursanţilor care nu ştiu care sunt aşteptările lectorilor, dacă vor fi sau nu, la înălţime.

Mi-a plăcut faptul că am simţit mândrie în relatările colegilor mei. Oameni „mari” în biblioteci „mici” şi fapte pe statura lor. La mulţi dintre ei am auzit expresia BIBLIOTECA MEA, ca şi când ar fi copilul lor, de care au grijă.  Au grijă să crească frumos, să fie apreciat, preţuit şi valoros. Şi pentru asta se dedică trup şi suflet. Dar nu e de ajuns. Pentru a fi părinte bun este nevoie să te informezi, să înveţi, să cauţi, să explorezi.

În profesia noastră (trebuie să spun cu tristeţe), puţini sunt cei care găsesc singuri drumul şi asta pentru că există puţine căi de îndrumare şi instruire, adaptate societăţii moderne în care trăim şi oamenilor tot mai grăbiţi  care trăiesc în ea.

Îmi place să cred astăzi, că pentru găsirea „drumului” de către cei mulţi s-a creat acest manual, care cuprinde, profesionist, cele mai bune „îndrumări”. Prezintă societatea de azi, spaţiul pe care şi-l doresc oamenii, cine să-i servească şi cum, serviciile pe care le vor, numărul şi calitatea lor.  Va fi un instrument util şi profesionist al activităţilor noastre astfel încât „BIBLIOTECA MEA” să crească frumos şi bine. Să fie „copilul” pe care ni-l dorim toţi, copilul performant şi valoros pe care îl vedem la alţii. Depinde de cei care ne învaţă cum o vor face. Depinde de noi dacă vom înţelege cum să o facem. Şi cu ce.

 Şi, pentru că am spus la început că nimic nu este întâmplător, vă spun că acum cred că a venit şi timpul nostru, al celor mulţi. Dacă în perioada adolescenţei mele credeam că voi fi în stare să schimb lucrurile şi lumea în care trăiesc, de una singură, viaţa mi-a demonstrat că este imposibil. Am învăţat apoi că schimbarea se produce de sus în jos. Şi am învăţat să aştept. Am obosit de atâta aşteptare pentru că, doar dacă suntem norocoşi să avem oameni extraordinar sus se va schimba ceva şi jos.

Acum cred că a venit vremea să încercăm schimbarea de jos în sus. Suntem mulţi şi dacă suntem şi bine pregătiţi vom reuşi, încet, încet, să schimbăm ceea ce ne înconjoară: atitudini, oameni, evenimente şi, nu în ultimul rând BIBLIOTECA MEA.

Mulţumesc Pălăriei Roşii că mi-a dat posibilitatea să exprim ce simt de-atâta vreme şi să înţeleg, că împreună, putem simţi la fel şi putem exprima asta, prin VOCEA FAPTELOR NOASTRE. 

Margareta Tătăruş – Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea