cutia

internet

personal

Reclame

Centrul de Memorie Culturala al Bibliotecii Judetene G.T.Kirileanu Neamt

Imaginea şi sunetul regăsite în întreaga producţie audio-video, completează extraordinar de bine ceea ce cuvântul scris nu va putea surprinde niciodată: mimica, gesticulaţia, înfăţişarea sau vocea oamenilor. Imaginea ca document, exprimă mai bine, mai clar şi mai real ca orice descriere care, vrând-nevrând, trece prin filtru şi subiectivitatea celui care o scrie. Discursurile rostite cu diverse ocazii şi de diverse personalităţi, sunt create pentru a fi rostite şi doar auditorii pot spune cât de măreţe au fost sau ce emoţii au transmis. Niciodată acestea nu vor avea acelaşi impact asupra utilizatorilor care ascultă şi văd în direct sau înregistrarea pe suport audio-video.

Biblioteca Judeţeană „G.T.Kirileanu” este o instituţie de cultură – gazdă nu numai pentru carte şi cititori. Aici se desfăşoară, în medie, 1193 (2010) activităţi culturale anual: conferinţe, proiecte educaţionale, lansări de carte, spectacole, expoziţii etc, cu un număr de 30895 de participanţi.

Acestea sunt menţionate în mass-media scrisă şi audio-vizuală, având o colaborare foarte bună cu ziarele şi posturile TV din Piatra Neamţ.

Centrul de memorie culturală a fost înfiinţat în anul 2005 , în cadrul secţiei carte de artă şi informare audio-vizuală, din necesitatea constituirii unei arhive audio-video a tuturor activităţilor culturale organizate/găzduite de/în instituţie şi nu numai. S-a achiziţionat un aparat foto digital şi o cameră de înregistrări video, pentru filmarea şi/sau fotografierea activităţilor cultural-artistice organizate în instituţie, la nivel de parteneriat în plan local, judeţean sau zonal.

Image

ursii la Busteni

Aseara am vazut aproape o ora o ursoaica cu 2 pui hranindu-se de la tomberonul din curtea hotelului.

A fost grozav!!!

O scurtă prezentare a orașului Câmpina

O fotografie din frumosul oraș în care locuiesc.

Câmpina

Orașul dintre două râuri

 

„Câmpina este atestată documentar în anul 1503 figurând în registrele vigesmale ale negustorilor brașoveni care tranzitau Valea Prahovei, o zonă folosită drept drum comercial, fiind încă din secolul al XIV-lea o cale de comunicație între Transilvania și Muntenia. Deși în actele emise de cancelariile domnești este menționată „vama Prahovei”, există certitudinea că satul Câmpina, grație poziției sale geografice la intrarea în munții Carpați și amplasării la aceeași distanță de București și Brașov era vamă, punctul strategic pentru controlul mărfurilor. Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a așezării, localitatea având parte de nenumărate avantaje in urma comerțului care avea loc aici. A funcționat ca vamă din 1422 până în 1840, când, pentru un scurt timp vama s-a mutat la Breaza, iar după aceea la Predeal, punctul de frontieră cu Ardealul.

Pe drumul Câmpinei existau hanuri pentru călători.Tot aici, în urma cererii scrise a boierului Scarlat Câmpineanu adresată domnitorului Moruzi în anul 1799, se va ține un targ de vite în fiecare zi de luni, fapt ce aduce noi beneficii localității. În 1822, Câmpina ajunge pe locul întâi în lista vămilor Țării Românești, elementul ce îi dă importanță fiind păcura. Timp de câteva zeci de ani, orașul Câmpina a avut o stagnare în dezvoltarea sa, mai ales de când vama se mutase la Breaza și apoi la Predeal. Odată cu începerea exploatării țițeiului, așezarea va înflori din nou. Ocupațiile câmpinenilor în această perioadă erau: agricultura, negustoria, apicultura cărăușia și extragerea păcurei din subsolul așezării de către fântânari. Aici funcționau atunci opt mori de apă, situate pe Prahova și pe Doftana. La 1 decembrie 1879 a fost inaugurată calea ferată Ploiești-Predeal; pe locul actualei gări a municipiului și-a avut biroul inginerul de atunci, Anghel Saligny, cel care a fost proiectantul și constructorul podului de la Cernavodă.

Documentele arată preocuparea primarilor orașului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban, prin: străzi pavate, felinare, piață comercială, grădina publică. Se amintește, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor sărate și sulfuroase de pe platoul sudic al localității, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor oameni din București, Garoflide și Georgescu, ele vor constitui un punct de atracție al orașului, prin: cazinou, restaurant cu orchestră și fanfară și spații de cazare. În mijlocul parcului întins pe o suprafață de 2,5 ha a fost ridicată o capelă în stil baroc, ce adăpostea mormântul lui Dumitru Hernia, un lăcaș veritabil monument de artă, astăzi în ruine.”

Floarea

Preluare internet

Floarea este simbolul iubirii